Parcul Natural

Balta Mica a Brailei

Anual, pe terenurile mai inalte, fertilizate de malul adus de inundatii, se obtineau recolte inseminate de porumb si zarzavaturi.

Prin HG 230/4.03.2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si parcurilor  naturale si constituirea administratiilor acestora (MO 190/26.03.2003) a fost recunoscut Parcul Natural Balta Mica a Brailei si reconfirmat oficial si statutul de Zona umeda de importanta internationala, obtinut in anul 2001

Toate aceste actiuni ale societatii civile si sttintifice deopotriva au avut ca rezultat declararea Baltii Mici a Brailei ca Zona umeda de importanta internationala sit Ramsar, fiind inclusa in 15 iunie 2001, la pozitia 1074 pe lista Conventiei Ramsar.

Dupa Delta Dunarii este al doilea sit Ramsar din Romania

Prin Legea nr. 5/2000 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national, zona inundabila braileana este mentionata sub denumirea Balta Mica a Brailei, in anexa I, in lista Rezervatii ale biosferei, parcuri nationale sau naturale.

Tot ce crease aici natura in secole de evolutie a fost fulgerator distrus prin indiguirile, desecarile si defrisarile din deceniile 6 si 7 ale secolului trecut. Astfel zona umeda s-a redus de 5 ori, la cele 17.529 ha protejate in Parcul Natural Balta Mica a Brailei, suprafata care reprezinta 11% din fosta Balta a Brailei si 0,5% din fosta Lunca Inferioara a Dunarii (segmentul fluviului de la Silistra pana la confluenta cu Prutul).

In fotografie se vede cum in trecut, la ape mari vasele pescariei circulau pe canalul Filipoiu, astazi undeva in mijlocul Insulei Mari a Brailei.

Daca nu ar fi avut loc indiguirile,la Braila ar fi existat un bogat potential pentru turism, vanatoare si pescuit sportiv pe 149 mii ha.

 In poza alaturata este Pavilionul Regal de la Filipoiu, astazi undeva in centrul incintei indiguite a Insula Mare a Brailei

Zona umeda a Dunarii in Romania, pana in anul 1964, ocupa 3.322 km² si formau o autentica delta. Grigore Antipa sustinea in 1910 ca Dunarea de la intrarea in tara si pana la Marea Neagra avea o zona inundabila de 891.232 ha, din care daca se scade suprafata Deltei (404.748 ha), rezulta ca Lunca Dunarii ca formatie geomerfologica distincta, se intindea pe 4.865 km².

Din aceasta, fosta Balta a Brailei ocupa 149.000 ha din care o jumatate cu Domeniul Brailei este prezentata in imaginea alaturata.

Foto: Grigore ANTIPA, 1910

Toate asezarile din zona erau asigurate cu lemn de foc si de constructii rurale din padurile ce se aflau pe terenurile inalte. •De asemenea pe aceste grinduri pasunau  in regim semi salbatic mari turme de bovine, cabaline si porcine fara a depasi limitele capacitatii de suport a ecosistemelor naturale.

Imaginea alaturata a fost facuta acum un secol la privalul Corotisca, in fata portului Braila (in prezent in Insula Mare a Brailei), grupul de salcii fiind rezultatul ciolpanirii (taierea ramurilor iarna pentru asigurarea hranei turmelor de oi aflate in transhumanta).

Pietele Bucurestiului si din alte mari orase ale tarii abundau de peste salbatic recoltat din Balta Brailei. In fotografie, Grigore Antipa a surprins pescarii din Gropeni punand gardul la gura privalului Dimuleasa, pentru a retine pestele in Balta Mare, astazi tot in Insula Mare a Brailei.

Foto: Grigore ANTIPA, 1910

In trecut, in Balta Mare a Brailei se desfasura o infloritoare activitate fara a deranja situl natural.

Foto arhiva Muzeului Braila

Foto: Grigore ANTIPA, 1910

Societatea civila braileana a avut rolul de a aduce pentru prima oara in constiinta clasei politice locale si nationale, ca si in atentia opiniei publice la nivel mondial, a valorii biodiversitatii existente in Balta Mica a Brailei.

•Reprezentand un varf de exprimare a societatii civile la nivelul organizatiilor neguvernamentale, in perioada 1993,1998,Fundatia Naturalista Alexandru Borza organizeaza o serie de simpozioane internationale la Braila care fac cunoscuta in intreaga lume valoarea habitatelor si speciilor din Insula Mica a Brailei.

Insa motorul actiunilor care au dus la implementarea legislatiei de protejare a Baltii Mici a Brailei a fost activitatea din perioada din perioada 1992-2002, a Departamentului de Ecologie Sistemica, de elaborare a Planului de management integrat si adaptativ pentru Balta Mica a Brailei, in cadrul proiectului LIFE 99 Natura 006400, finantat de Comunitatea Europeana (75%) si Universitatea Bucuresti (25%).

In fapt Administratia Parcului Natural Balta Mica a Brailei incepe sa functioneze din 8 august 2004, in baza contractului de administrare nr. 744/25.05.2004,incheiat intre RNP ROMSILVA si Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.

Administratia Parcului Natural Balta Mica a Brailei are un numar de 13 angajati din care 7 agenti de teren si 6 persoane incadrate la activitati de birou ( sef parc, sef paza, contabil sef, responsabil turism si comunitati, biolog, inginer IT). Principalele activitati sunt: paza biocenozelor si habitatelor, valorificarea potentialui turistic, educatie si relatii cu comunitatile locale, initierea si derularea de proiecte.